Astăzi, stând la semafor și verificând notificările de pe Facebook și Instagram, pe o ploaie de nu îmi vedeam nici botul de la mașină, m-a străfulgerat așa, un gând.
"Ce mama supărării am face, noi toți, dacă într-o zi am rămâne, brusc și dintr-o dată, fără internet?"
Ați stat vreodată să analizați cât de dependenți sunteți voi și toți cei din jur de internet? N-am mai știi ce face Vasilica vecina de mâncare, n-am mai ști cum e vremea în Tenerife înainte să ne ducem în vacanță...ohh, stai, că și vacanțele le cumpărăm acum de pe internet, iar dacă le luăm din agenție, cei de acolo tot de internet se folosesc ca să studieze ofertele...
Ș-apoi, pentru că am prins și al doilea roșu la semafor, am mai avut puțin timp de meditat.
Ce naiba făceam eu când eram mic și nu aveam internet acasă? Asta era prin anii 90, când oferta TV nu era prea generoasă.
Ce făceam?
Hai să vă spun.
Mă jucam cu mașinuțele pe tabloul alor mei, pus strategic pe peretele din living, cât să fie și camera aia, de oaspeți, mai colorată puțin. Impropriu zis colorată, că era un tablou așa, mai decolorat, luat din consignație, cu o cabană și un râu, niște copaci printre care plimbau eu mașinuța.
Nici vorbă de culoare, mai mult era așa, de împopoțonat camera. Da de unde să-ți permiți în anii aceia mai mult și de unde să iei tablouri mai colorate, că nu erau pe toate gardurile internetului atunci site-uri ca și www.cameradevis.ro acum, să poți să-ți cumperi ce tablou îți place ție sau să le trimiți poza și ei să-ți facă un tablou.
Cumpărai ce vindeau alții prin consignație sau dacă erai ceva mai norocos, aveai un prieten mai artist și te rezolva el de ceva pictură. Ș-atunci vă întreb, trăim noi oare acum vremuri grele?
Acum sunt la casa mea, 30 de ani mai târziu de la momentul în carem-au dus gândurile atunci și chiar dacă variantele de a „împodobi” o casă sunt infinit mai multe ca atunci, am ales tot tablourile, unele mai colorate ce-i drept, dar nu luate de prin consignație, ce vindeau alții, ci unele după placul și sufletul meu și al soției.
